Dat fiind faptul că „Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele şi operaţiunile considerate de lege ca fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant”, sfera de aplicabilitate a acestei ramuri a dreptului este destul de largă, ea acoperind în principal operaţiunile desfăşurate de către clienţii noştri persoane juridice.
Dreptul fiscal, „ca ramură a dreptului public, reglementează raporturile juridice care se nasc în procesul colectării impozitelor şi taxelor de la persoanele fizice sau juridice care obţin venituri sau deţin bunuri impozabile ori taxabile”. Deseori, cu prilejul aplicării normelor acestei ramuri de drept, intervin greşeli majore, datorate în mare parte volumului mare al modificărilor aduse (şi care se mai aduc) legislaţiei fiscale de-a lungul timpului, astfel încât persoanele supuse rigorii normelor de drept fiscal se pot regăsi în situaţii litigioase pe care împreună le putem soluţiona ori poate chiar preîntâmpina.
Proprietatea intelectuală cuprinde două mari domenii: Dreptul proprietăţii industriale şi Drepturile de autor. Reglementările juridice ce aparţin proprietăţii intelectuale sunt consecinţa împrejurării că în activitatea lor curentă, oamenii realizează şi utilizează opere ştiinţifice, literare, artistice, precum şi creaţii intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale. În vederea protejării intereselor persoanelor ce realizează astfel de opere, creaţiile lor sunt ca atare protejate în condiţii specifice de lege, condiţii ce trebuiesc însă respectate întocmai pentru realizarea unei adecvate protecţii a operelor de creaţie intelectuală şi a drepturilor ce derivă din acestea.
Dreptul transporturilor este constituit din acele norme juridice ce guvernează activitatea de transport, „constând în acele acţiuni prin care se organizează şi se realizează deplasarea persoanelor şi a mărfurilor în spaţiu şi timp”. De asemenea, tot persoanele juridice sunt cele mai interesate de interpretarea şi corecta aplicare a acestor norme de drept, întrucât procesul economic, îndeosebi cel de producţie, se găseşte întotdeauna şi cu atât mai mult în prezent, într-o strânsă interdependenţă cu cel al transporturilor.
Pentru ca poate nici o ramură de drept, şi cu atât mai mult cele de drept privat, nu ar putea să existe in lipsa reglementărilor dreptului civil, absolut toţi avocaţii trebuie să incerce să stăpânească în primul şi în primul rând această ramură de drept, iar aici nu putem nici noi să facem excepţie. Potrivit definiţiilor recunoscute de practica şi literatura de specialitate, „Dreptul civil este acea ramură de drept ce reglementează relaţiile social-patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice ce se află pe poziţii de egalitate juridică, chiar când una din părţi este statul (ca persoană privată şi nu ca autoritate publică)”.
Putem defini dreptul funciar ca un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile sociale privitoare la terenurile ce constituie fondul funciar al României, indiferent de deţinători şi de forma de proprietate asupra acestora. Relaţiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul de reglementare al dreptului funciar au loc între particulari, persoane fizice şi persoane juridice de tip privat, între persoanele juridice de tip public, precum şi între acestea din urmă şi particulari. De aceea, unele norme juridice cu privire la terenuri aparţin dreptului public, iar altele aparţin dreptului privat. Întrucât ţara noastră încă nu şi-a definitivat problemele apărute imediat după Revoluţia din 1989 cu retrocedarea terenurilor aparţinând populaţiei, această ramură de drept continuă să fie una deosebit de importantă, numărul cererilor de retrocedare a imobilelor înregistrând gradual creșteri odată cu intrarea în vigoare a aşa-numitelor „legi ale proprietății”.
Ramura dreptului administrativ este o ramură a dreptului public, alături de dreptul constituţional, dreptul internaţional public şi altele. Conceptul de bază al acestei ramuri de drept este cel de «administraţie» cuvânt care derivă din limba latină, respectiv prepoziţia «ad» care înseamnă la, către şi «minister» care înseamnă supus, servitor. Potrivit etimologiei, cuvântul «administraţie» a evocat o activitate în supuşenie, executată la comandă, activitatea în sine apărând atunci când societatea s-a împărţit în comandanţi şi comandaţi. Administraţia publică este o dimensiune a executivului, fără a fi însă singurul element al acestuia. Activitatea executivă are două componente de bază, respectiv guvernarea şi administrarea. De aceea, această ramură de drept este utilă atât clientelei noastre formate din organe ale administratiei publice ori entităţi subordonate acesteia, cât şi cetăţeanului de rând, pentru a putea înţelege, si respecta dispozitiile normelor de drept administrativ, respectiv a contracara eventualele abuzuri ce apar uneori cu prilejul aplicării ori interpretării acestor norme.
Fiind de fapt două ramuri de drept, aflate însă de cele mai multe ori într-o strânsă interdependenţă una faţă de cealaltă, dreptul financiar-bancar „strânge” sub umbrela acestei denumiri totalitatea normelor juridice care, pe de o parte, reglementează relaţiile de constituire, administrare, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii (dreptul financiar public, conform definiţiei date de Şaguna Dan Drosu, Şova Dan şi Gîgă Aurelia), iar pe de altă parte cele care reglementează raporturile juridice din domeniul bancar, adică dintre comerciantul bancar şi clienţi – persoane fizice ori juridice de drept privat sau de drept public.
Dreptul muncii, componentă juridică esenţială intr-un stat de drept, reglementeaza totalitatea raporturilor ce privesc nasterea, executarea ori stingerea drepturilor şi obligaţiilor ce derivă din raporturile de muncă, respectiv din raporturile dintre angajator şi angajat. Importanţa acestor norme de drept este dată de necesitatea respectării lor în totalitate în vederea desfăşurării de activităţi economice ce includ angajarea de personal, respectiv, remunerarea acestuia pe perioada pentru care s-a încheiat contractul de muncă si eventuala concediere din diverse motive a acestuia. De cealaltă parte, angajatul trebuie să fie interesat atât de obligaţiile ce îi revin cu prilejul executării unui contract de muncă, dar şi de drepturile de care trebuie să beneficieze, atât înainte de încheierea contractului de muncă şi în cursul executării acestuia, dar şi după desfacerea contractului de muncă.
Onorariile practicate pentru serviciile juridice pe care le prestăm sunt competitive, personalizate în raport cu nevoile şi posibilităţile fiecărui client, într-un cuvânt DECENTE.
Onorariul perceput pentru consultaţiile juridice acordate la sediul nostru, este fix, în valoare de 100 RON/oră. Prima oră se consideră indivizibilă. iar următoarele se taxeaza la cincisprezece minute.
Onorariile percepute în cadrul activităţilor de redactare acte juridice, asistare/reprezentare în faţa organelor jurisdicţionale ori publice, se stabilesc de comun acord cu fiecare client în parte şi sunt în general project-based, renunţând astfel la tarifarea orară. La aceste onorarii, se pot de asemenea negocia şi eventuale onorarii de succes. Oferim de asemenea posibilitatea achitării onorariului project-based in două tranşe, scadenţele fiiind stabilite de comun acord cu clientul.
Tineri, dinamici, deschişi provocărilor şi oportunităţilor, oferim servicii juridice complexe, personalizate şi responsabile.